Toata lumea e scarbita?...Hmm!

Nu ca as fi eu nu stiu cat de optimista, dar deja nu mai am rabdare sa citesc atatea si atatea.... Hi, hi, pe multi i-as supara de-ar citi, dar n-am public larg.
Ce tampenii se dau la televizor, ce prostie de muzica se difuzeaza, ce prosti sefi avem, ca naspa e mancarea, ce tara de cacat... Imi vine sa strig: dar mai TERMINATI odata! Da, asa e, toti vedem - sau, ma rog, aproape toti, ca doar nu suntem asa de tampiti, noi, marea masa - dar AJUNGE. Luati o pauza. Poate ca aveti prea mult timp sa analizati totul, poate unii au chiar datoria sa o faca - o fi asta serviciul lor - dar gata. Ca nici nu rezolvati nimic, nici nu mai aveti ceva nou de spus lumii... Dar, sigur, continuati sa va lamentati si, culmea!, viata merge inainte, TOT ASA.
Ce zic eu? Nici eu nu zic, de fapt, nimic.
Doar ca se exagereaza, ca starea de spirit a "iluminatilor" Romaniei este jalnica si inutila. Nu foloseste la nimic, nu foloseste nimanui. Totul - acest tot rezumandu-se de fapt la un amalgam de replici spuse sau scrise cu maiestrie - totul, ziceam, se petrece de fapt intre ei, intre "iluminati"; dupa lansarea unei chestii, urmeaza invariabilele: m-ai lasat masca, ce tare esti, exact asta voiam sa zic si eu, esti cel mai bun etc, etc...
Cand, fata in fata nu cu calculatorul ci cu omul de rand, iaca, "iluminatul" realizeaza ca si el, nenorocitul, limitatul (omul de rand, desigur) e sictirit, sictirit rau, dom'le. Pai de ce, pai cum indrazneste, de ce nu-i tot un zambet, ce atitudine-i asta, mai? Ce dileme existentiale are asta, cand habar n-are de nimic, ce probleme poa sa aiba?
Are exact atitudinea ta, "iluminatule" si intelege, cred, la fel de multe, hai, fie, aproape la fel de multe. Doar ca nu distinge falsul la fel de bine, sclipirea aceea din "Dansez pentru tine" e reala pentru el, care nu a avut acces la nestemate veritabile...

Oricum, m-am dat in gat pe mine... Nu, nu sunt io illumintata, but: mi-am adus brusc aminte ce scriam de reclama cu tara, tara, vrem fundashe!... Da, critic si eu. Dar acu m-am saturat.
Caut lucruri bune. Si frumoase. La oamenii din jurul meu. Da le observ si pe cele nasoale. Si le judec. Apoi le iert, le uit.

O vreme. Pana cad iar in butoi.

Asa cum spuneam: nu spun de fapt nimic. Sictirismul continua. Insa - pana acum fiind inofensiv - incepe sa dauneze. Tot mai multi oameni tristi, morocanosi si inraiti.
Ce folos?