Daca azi n-ar fi vineri....

Atunci n-as face liste de cumparaturi, nu m-as gandi ce program imi fac cu micuta mea...
Ce bine ca e vineri!!!!!!
Oare ce simt oamenii singuri vinerea? Tristete, plictiseala... N-as vrea sa fiu in locul lor. Poate totusi ca unii simt liniste. Acei foarte echilibrati. Desi nu prea suna bine "foarte echilibrati". Adica ori esti ori nu esti echilibrat, n-ai cum sa fi "foarte"...
Mi-ar placea tare mult, de fapt tanjesc dupa echilibru. Echilibrul acela din suflet si din minte... Ar fi grozav sa-l am. Ma macina nelinisti si frici nejustificate, fara sa le pot stapani... Si in acelasi timp ma umplu de bucurie niste lucruri atat de neinsemnate, niste fapte atat de marunte... Pentru unii, pentru mine nu. Sunt atat de fericita in ziua in care suntem toti sanatosi, veseli, le fac ceva bun sa manance si stam toti impreuna, in camera noastra mica...
Asta e seara mea de vineri perfecta.
Sa mai scriu...
Despre ce pot scrie oameni atat de simpli ca mine? Deja parca ma bat cu caramida-n piept, dar nu-i asa. Nu-i usor sa fii simplu, nu am fost de la inceput asa...
Da, da, e o realizare. Mi-am redus nevoile, dorintele, aspiratiile pana la nivelul la care sunt capabila sa le infaptuiesc. De acum incolo ar trebui sa fie mai usor...
Nu inseamna ca nu mai visez...

Nu ma uit la televizor

Chiar. Nu ma mai uit.
La Minimax, sa vad ce are de invatat de acolo fetita mea.
In rest, nu ma mai uit. Bravo mie.
Doar ca sunt pe dinafara la discutiile despre politica - dar asta nu-i politica si astea nu-s discutii - si ... cam atat. Ce am de pierdut? Si am reinceput sa CITESC! Incredibil.
Literatura, nu doar despre copii, cum sa-i cresti, cum sa-i hranesti.
Asa, din ultima carte citita, m-am autocatalogat - ironizandu-ma, pe bune! - drept "femeie cu preocupari putine" - ha, ha, cum le-o zice la cele care nu le au nici macar pe astea? - adica: familie, carti, muzica, scria acolo. Astea erau pe vremuri preocupari putine. Acum, femeile pe care le cunoasc eu au preocupari infime. Servici, cosmetica, coafor, iar servici, coafor, servici. Sunt rea... Nu-mi convine nimic... Ca si fetita mea, nu-i place nicicum la gradinita si-atunci m-am gandit sa o mut la alta... Asa si eu, tot imi schimb serviciul, da de...
Ca sa ma simt bine, in elementul meu, ar trebui sa schimb vremurile. Da, sa ma intorc in urma - asta e!, sunt depasita - sa se intoarca toata lumea in urma...
Cum Dumnezeu sa ma uit, atunci cand, in cele 5 minute pe care, totusi, le-am afectat privitului la tv, butonand, vad si raman siderata: "Tara, tara, vrem FUNDASHE!". Concurs de... funduri. Incredibil.
Doamne, cum sa imi cresc copila? E la faza in care respinge persoanele noi, se stramba, da raspunsuri socante (ce faci frumusico? Raspuns: cacat)... Eu ii spun ca nu-i bine, nu-i frumos, dar, de vreme ce sistemul meu de valori nu-i bun deloc pentru ceea ce traiesc...
Habar n-am. Ea va trai alte vremuri, traim noi deja alte vrenuri, altele decat cele pentru care am fost crescuti... Ce trebuie sa-i spun ca e bine?
As mai continua...

M-am saturat de tampenii

M-am saturat de tampeniile de la servici, de certurile astea stupide intre colege, de povestile lor stupide... Ce caut aici? N-avem nici un subiect comun... Ba da, despre copii, dar vorbim rar despre asta...
Despre ce sa vorbesc cu ele? Despre ce? Despre "Ingerasii"? Ce-o mai fi si asta?
Nu mai poooooot.
Infatuarea lor... Ma calca rau pe nervi. Ce tampenie!
De fapt doar eu sunt de vina. Ce caut aici? E din vina mea, e culcarea mea pe o ureche, ca nu ma mai intereseaza. Eu sunt stupida.
De trei ori acelasi cuvant... Cuvantul zilei pentru mine: stupid. In romaneste imi pare ca semnificatia lui inglobeaza muuult mai mult decat in engleza...

A doua oara

E mai simplu. A doua oara... Dar pana deschid blogul parca imi piere inspiratia, se duc cuvintele si gandurile frumoase, raman doar alea seci.
Nu ma las. Coplesita de timp si de probleme.
Azi, cand am vazut-o pe V, grabita, zgribulita, cu tigara aprinsa pe strada, trista... Alt om, e alt om de o vreme.
Merita?
DA!
Pentru ca mi-a spus ca e vorba de mama ei si de copilul ei.
Da, merita sa se consume pentru ei.
Dar, EA, merita?
Din pacate, nu cred ca cineva tine cont. Nu ma refer la Cineva, la Dumnezeu, de la care sunt convinsa ca vin doar cele bune.
Cred ca daca ne rugam destul de tare, El ne poate apara. Dar nu cred ca El ne cere sa ne fie frica... De EL. Nu de El, de rau trebuie sa ne fie frica.
Asa gandesc eu, simplu.
Si ma rog sa fim feriti de rau. De RAU mi-e frica. Nu de Dumnezeu.
Si totusi dupa ce-am scris asta imi vine sa zic "Doamne iarta-ma! Daca gresesc?"

Prima data...

Am vrut sa fac asta prima data cu zambetul pe buze, cu sufletul deschis...
De fapt o fac acum, cand pot.
Si azi n-am prea multe de zis.
Mai bine nu o faceam... Sau nu? Ha, ha... Toti gandim, toti scriem... Care mai de care. Ne simtim atrasi unul de altul, indiferent care de care. Doar sa fim conectati. Hai sa scoatem cat mai multe perle, hai sa concepem cele mai tari fraze, replici...
De ce trebuie titluri? Sa ne facem ordine in ganduri, in suflet si ordine printre prietenii virtuali.
Pe mine de fapt nu ma intereseaza decat cum as putea sa-mi cresc perfect copilul. Ceea ce nu se poate, o sa ziceti unii. Altii o sa ma trimiteti pe site-uri specializate.
Nu-i adevarat ca scrie fiecare pentru el. Ar scrie intr-un caiet, ar scrie intr-un doc pe propriul calculator...
Da, mie mi-ar placea sa mi se raspunda.
Am retineri sa nu scriu tampenii, sa nu fiu ridicola... Desi sunt ascunsa sub un nume stupid, sub un titlu insipid...
De ce?
Pentru ca habar n-aveam pe moment ce titlu sa aleg. Pentru ca imi place piesa.
Sunt bloggeri care scriu tare de tot. Da ce facem? Din cauza lor nu mai citim o carte... Ii cautam in fiecare zi sa vedem ce-au mai debitat... Ne fac sa radem, sa suspinam si - cel mai important - unii ne fac chiar sa GANDIM!
Oameni de esenta tare, dar ascunsi bine...
Aici, de-ar citi, s-ar simti toti inclusi... Chiar si eu. Ho, ho, ho, care nu se vrea asa?
Eu ma vreau. N-oi fi, dar imi place sa cred asta.
Da azi nu prea am inspiratie. ha, ha.
Scisesem hi,hi,hi... Copilaresc si naspa. Oricum nu rad eu mult. Imi vine sa rad cand vad ce scriu...
Credeam ca pot mai mult. Candva puteam. apoi mi s-a schimbat fortat - insa nu cu rea vointa - calea vietii. Si de atunci n-am mai putut mare lucru. Doamne, cuvantul asta - putut - bleah, urat rau!
O imagine, ceva... Ce sa mai...
Nu mai am timp.
Prima data.