joi, 1 aprilie 2010

Mi-e dor

Mi-e dor atat de tare sa fac multe, multe lucruri care imi placeau, pe care le-am ingropat in mine. Din toate iese acum doar un strigat ascutit si disperat.
Sunt mama si e extraordinar. Nu pot sa traiesc in locul ei, a fetitei mele si nu trebuie. Dar ce fac? NU AM TIMP. Nu mai am timp deloc. E inuman, e cea mai crunta tortura, sa le faci pe toate, sa nu fie de-ajuns, sa vrei sa faci mult mai multe. Vreau carti, vreau muzica, vreau prieteni, vreau fericire in jurul meu, o vreau pe mama inapoi... Viata merge inainte, ce aiureala! Viata merge inainte ca o cometa ce-si creste coada in fiecare secunda, mai mare, mai grea, mai periculoasa...
Vreau sa o invat pe fetita mea tot, tot ce-am invatat eu despre viata, dar trebuie s-o las sa afle si singura, vreau sa dau timpul inapoi, vreau sa plang dar vreau si sa rad mult, vreau sa vorbesc, sa citesc, sa scriu, sa mananc, sa dorm, sa tac cu cineva, sa stau singura, sa ma scald in multime, sa nu ma tem, sa am multi bani, sa plec, sa revin, sa ma cert, sa trec peste, sa impac, sa mangai, sa fac bucurii, sa fac fotografii, sa le privesc pe cele vechi, sa citesc scrisori, sa invat, sa aflu...
E prea putin tot ceea ce fac, tot ceea ce apuc sa fac, care-o fi secretul?
NU MAI AM TIMP sa-l aflu, mi se pare tarziu, oricum trebuie sa ma intorc la ale mele. Vreau sa ajut mai mult dar am si eu nevoie de ajutor... Doamne, ce aiurea ma simt spunand asta! puterea e in mine, stiu, daca nu, altii vor spune "mergi la psiholog" sau "lasa ca o sa-ti treaca, e o chestie de moment" sau "faci destule"... Nu. Vreau TIMP. Pentru ca POT. Recunosc ca m-am blocat. Intr-o alta lume, lumea mea e altfel. In lumea mea chiar sunt buni toti oamenii, pentru ca e o tampenie sa ranesti un alt om, e aberant sa vrei sa-l jignesti, e absurd sa-l judeci, e strigator la cer sa te consideri mai bun ca un altul de langa tine. In lumea asta a mea sunt eu insumi, iar lumea mea striga ascutit ca vrea sa existe, iar eu tot incerc sa o consolez, de ani buni.
Am avut timp sa "strig" toate astea. Dar atat. Nu ma simt mai eliberata, eliberarea aceea prin scris, la indemana tuturor... Ajutor imi vine sa strig din toata inima, poate vreau doar o vorba, nu buna ci bine spusa.