In viata mea de pana acum am tacut mult si de multe ori, cand ar fi trebuit sa spun ceva.
Si totusi tacerea exprima mult mai multe...
Uneori era revolta, alteori neputiinta ori acceptare... Cateodata era intelegere, alteori nestiinta...
Si acum imi place sa ascult... Pentru ca tacerea ma face de fapt sa ascult, sa AUD.
Asa cred eu.
In sfarsit tendinta mea de a nu spune nimic nu ma mai complexeaza.
Si dereglarile astea de limbaj ma irita atat de mult! Nu mai stim sa spunem servici, prajituri, cumparaturi, amu zicem job, muffins, shopping...
Ia sa tac eu din nou... Ce bine e.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
De ce sa taci?
RăspundețiȘtergereMa bucur ca macar din cand in cand mai rupi tacerea...pupici
April, din cand in cand. dar mereu ma uit la fotografiile de pe blogul tau!
RăspundețiȘtergerete astept
RăspundețiȘtergereai la mine un cadou draga!
RăspundețiȘtergere