Ce naiba...

Am primit un rulou cu crema de vanilie si nu mai pot judeca limpede...
Cum sa molfai si sa scriu in acelasi timp chestii?
Ma straduiesc.

Sa revin... Ce naiba sa ma fac eu? Cu copila. Atatea dileme la 4 ani jumate, atatea suparari... Imi zice "mami, eu am probleme si tu ma certi?" Si nici macar nu o certam, incercam sa o linistesc...
Ea vrea tot timpul sa faca ceva sa ma "imbucureasca"... I-am spus ca eu sunt fericita ca o am pe ea, nu trebuie sa faca ceva neaparat... Dar ea nu se lasa.

Ma gandeam, ca sa ma autolinistesc, ca e bine poate ca are aceste dileme (de ce mi se intampla mie, de ce eu n-am facut asta)... O intaresc poate chestiile astea... Nu mai stiu ce sa cred. Poate nu. Dar vreau din tot sufletul sa o ajut, nu vreau sa o ranesc. Nu strig la ea, Doamne fereste nu dau in ea, o las sa-i treaca - nu-i bine, o mangai sa o consolez - nu-i bine, ii explic - nuuuu. Ii povestesc chestii de cand eram eu mica, ce pateam, ma asculta, ma mai pune sa-i zic odata. Dar cand vine randul ei sa-mi zica ce-a suparat-o, ce nu-i place (la gradinita, normal, acolo e buba) - nimic, lasa-ma-n pace, am treaba, din-astea.
Ce ma fac?

Edit cum se zice:
Incep sa ma prind (da se pare ca ma prind greu...). Exact ceea ce vreau sa fac eu i se intampla si ei... Adica vrea SA FACA CEVA CA SA...
Ar trebui sa incetez.