...

Of ca n-am timp dar trebuie un pic sa scriu.
Pentru mine asta e un exercitiu. Exercitiu de vorbire. Sa vorbesc cu mine, ca n-am cu cine altcineva. Glumesc. Cu cine mai vrea (cu April).
Aseara am ras mult. Cu copila mea. Am cantat, m-am uitat la televizor... Se uita mirata la mine, dar ma lasa in pace, nu facea ce face cand, tot timpul (in afara de cel in care ma ocup de ea - si ma ocup mult! sau nu?), tot timpul in care imi gasesc ceva de facut (sau chiar sunt atatea de facut??). Cand fac ceva - treburi casnice - ma cheama intr-una, ma tot intrerupe... Acum nu. M-a lasat sa STAU, desi era surprinsa...
Apoi ne-am distrat. Am dansat pe pat, am cantat aiurea si ne-am strambat mult: eu eram o baba, ea musca dintr-un mar imaginar pe care i-l dadea baba, ea lesina, baba se transforma in print, ii dadea un pusic, ea se trezea fericita... Apoi au venit, pe rand, toti monstrii: de gadilat, de pupat si de mangaiat.
A adormit, cu greu, intr-un tarziu, dupa povesti cu Pegas, cu un catelus, cu soba fierbinte, cu orice doar sa mai fie...
Am adormit si eu, cu sufletul plin. De Multumire.