Prima data...

Am vrut sa fac asta prima data cu zambetul pe buze, cu sufletul deschis...
De fapt o fac acum, cand pot.
Si azi n-am prea multe de zis.
Mai bine nu o faceam... Sau nu? Ha, ha... Toti gandim, toti scriem... Care mai de care. Ne simtim atrasi unul de altul, indiferent care de care. Doar sa fim conectati. Hai sa scoatem cat mai multe perle, hai sa concepem cele mai tari fraze, replici...
De ce trebuie titluri? Sa ne facem ordine in ganduri, in suflet si ordine printre prietenii virtuali.
Pe mine de fapt nu ma intereseaza decat cum as putea sa-mi cresc perfect copilul. Ceea ce nu se poate, o sa ziceti unii. Altii o sa ma trimiteti pe site-uri specializate.
Nu-i adevarat ca scrie fiecare pentru el. Ar scrie intr-un caiet, ar scrie intr-un doc pe propriul calculator...
Da, mie mi-ar placea sa mi se raspunda.
Am retineri sa nu scriu tampenii, sa nu fiu ridicola... Desi sunt ascunsa sub un nume stupid, sub un titlu insipid...
De ce?
Pentru ca habar n-aveam pe moment ce titlu sa aleg. Pentru ca imi place piesa.
Sunt bloggeri care scriu tare de tot. Da ce facem? Din cauza lor nu mai citim o carte... Ii cautam in fiecare zi sa vedem ce-au mai debitat... Ne fac sa radem, sa suspinam si - cel mai important - unii ne fac chiar sa GANDIM!
Oameni de esenta tare, dar ascunsi bine...
Aici, de-ar citi, s-ar simti toti inclusi... Chiar si eu. Ho, ho, ho, care nu se vrea asa?
Eu ma vreau. N-oi fi, dar imi place sa cred asta.
Da azi nu prea am inspiratie. ha, ha.
Scisesem hi,hi,hi... Copilaresc si naspa. Oricum nu rad eu mult. Imi vine sa rad cand vad ce scriu...
Credeam ca pot mai mult. Candva puteam. apoi mi s-a schimbat fortat - insa nu cu rea vointa - calea vietii. Si de atunci n-am mai putut mare lucru. Doamne, cuvantul asta - putut - bleah, urat rau!
O imagine, ceva... Ce sa mai...
Nu mai am timp.
Prima data.