Nu ma uit la televizor

Chiar. Nu ma mai uit.
La Minimax, sa vad ce are de invatat de acolo fetita mea.
In rest, nu ma mai uit. Bravo mie.
Doar ca sunt pe dinafara la discutiile despre politica - dar asta nu-i politica si astea nu-s discutii - si ... cam atat. Ce am de pierdut? Si am reinceput sa CITESC! Incredibil.
Literatura, nu doar despre copii, cum sa-i cresti, cum sa-i hranesti.
Asa, din ultima carte citita, m-am autocatalogat - ironizandu-ma, pe bune! - drept "femeie cu preocupari putine" - ha, ha, cum le-o zice la cele care nu le au nici macar pe astea? - adica: familie, carti, muzica, scria acolo. Astea erau pe vremuri preocupari putine. Acum, femeile pe care le cunoasc eu au preocupari infime. Servici, cosmetica, coafor, iar servici, coafor, servici. Sunt rea... Nu-mi convine nimic... Ca si fetita mea, nu-i place nicicum la gradinita si-atunci m-am gandit sa o mut la alta... Asa si eu, tot imi schimb serviciul, da de...
Ca sa ma simt bine, in elementul meu, ar trebui sa schimb vremurile. Da, sa ma intorc in urma - asta e!, sunt depasita - sa se intoarca toata lumea in urma...
Cum Dumnezeu sa ma uit, atunci cand, in cele 5 minute pe care, totusi, le-am afectat privitului la tv, butonand, vad si raman siderata: "Tara, tara, vrem FUNDASHE!". Concurs de... funduri. Incredibil.
Doamne, cum sa imi cresc copila? E la faza in care respinge persoanele noi, se stramba, da raspunsuri socante (ce faci frumusico? Raspuns: cacat)... Eu ii spun ca nu-i bine, nu-i frumos, dar, de vreme ce sistemul meu de valori nu-i bun deloc pentru ceea ce traiesc...
Habar n-am. Ea va trai alte vremuri, traim noi deja alte vrenuri, altele decat cele pentru care am fost crescuti... Ce trebuie sa-i spun ca e bine?
As mai continua...