Atunci n-as face liste de cumparaturi, nu m-as gandi ce program imi fac cu micuta mea...
Ce bine ca e vineri!!!!!!
Oare ce simt oamenii singuri vinerea? Tristete, plictiseala... N-as vrea sa fiu in locul lor. Poate totusi ca unii simt liniste. Acei foarte echilibrati. Desi nu prea suna bine "foarte echilibrati". Adica ori esti ori nu esti echilibrat, n-ai cum sa fi "foarte"...
Mi-ar placea tare mult, de fapt tanjesc dupa echilibru. Echilibrul acela din suflet si din minte... Ar fi grozav sa-l am. Ma macina nelinisti si frici nejustificate, fara sa le pot stapani... Si in acelasi timp ma umplu de bucurie niste lucruri atat de neinsemnate, niste fapte atat de marunte... Pentru unii, pentru mine nu. Sunt atat de fericita in ziua in care suntem toti sanatosi, veseli, le fac ceva bun sa manance si stam toti impreuna, in camera noastra mica...
Asta e seara mea de vineri perfecta.
Sa mai scriu...
Despre ce pot scrie oameni atat de simpli ca mine? Deja parca ma bat cu caramida-n piept, dar nu-i asa. Nu-i usor sa fii simplu, nu am fost de la inceput asa...
Da, da, e o realizare. Mi-am redus nevoile, dorintele, aspiratiile pana la nivelul la care sunt capabila sa le infaptuiesc. De acum incolo ar trebui sa fie mai usor...
Nu inseamna ca nu mai visez...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu